| 1.
|
ÎNFURI'A, înf'urii, vb. I. Refl. si tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de furie; a (se) mânia, a (se) enerva, a (se) irita. [Pr.: -ri-a] - În + furie.
Sursă
: DEX'98
(17014)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ÎNFURI'A vb. 1. a (se) mânia, (pop.) a (se) îndrăci, a (se) oţărî, (înv. si reg.) a (se) stârni, (prin Transilv.) a (se) rânzoi, (înv.) a (se) scârbi, a (se) urgisi, (fam.) a (se) burzului, a (se) zborsi, (fig.) a (se) ardeia, a turba, (reg. fig.) a (se) scociorî. (S-a ~ cumplit pe ei.) 2. a (se) îndârji, a (se) întărâta, a (se) înversuna. (Esecul l-a ~.)
Sursă
: Sinonime
(189538)
- siveco |
| |
| 3.
|
înfuri'a vb. (sil. -ri-a), ind. si conj. prez. 1 si 2 sg. înf'urii, 3 sg. si pl. înf'urie (sil. -ri-e), 1 pl. înfuri'em; ger. înfuri'ind (sil. -ri-ind)
Sursă
: DOR
(255654)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE ÎNFURI'A mă înf'urii intranz. 1) A deveni foarte furios; a se mânia peste măsură. 2) A fi cuprins de furie; a fi foarte furios. /în + furie
Sursă
: NODEX
(340187)
- siveco |
| |
| 5.
|
A ÎNFURI'A înf'urii tranz. A face să se înfurie. /în + furie
Sursă
: NODEX
(340186)
- siveco |
| |
|
|